Marele şaman zulu Credo Mutwa dezvăluie despre originea extraterestră a poporului său
S-a spus des că triburile vechi deţin cheile cunoaşterii. Credo Mutwa, Marele şaman zulu, deţine secrete importante. Este un om surprinzător, bine informat şi foarte în vârstă. Ca întotdeauna, Adevărul ni se poate părea mai presus decât ficţiunea. Mutwa a făcut recent unele dezvăluiri incendiare, extrem de interesante.
“Poporul din Rwanda, poporul hutu, cât şi poporul tutsi, declară, şi nu este singurul popor în Africa care o declară, că strămoşii lor cu adevărat cei mai vechi erau o rasă de fiinţe pe care ei o numeau imanujela, ceea ce înseamnă “stăpânii care au venit”. {i anumite triburi în Africa de Vest, cum ar fi poporul bambara, spun deasemenea acelaşi lucru. Ele spun că a venit din cer, acum numeroase generaţii, o rasă de creaturi puternic avansate şi redutabile care semănau oamenilor, şi ei le numeau zishwezi. Cuvântul zishwezi înseamnă creaturile care plonjează sau planează, care pot coborî din cer planând sau alunecând prin apă.
Toată lumea a auzit de poporul dogon din Africa occidentală care afirmă că cultura sa i-a fost dată de fiinţele în chestiune, dar nu doar poporului dogon, el este unul între multe altele. Multe popoare din Africa pretind că tribul lor sau linia lor regală au fost mai întâi fondate de rasa supranaturală de creaturi care au venit din cer.
Poporul zulu, care este celebru ca popor războinic, este poporul căruia aparţinea regele Shaka Zulu, în secolul trecut. Zuluşii se numesc ei-înşişi “poporul din cer”. În limba zuluşă, numele nostru pentru cer, cerul albastru, este siba kabaka. Numele nostru pentru spaţiu interplanetar, totuşi, este izulu şi weduzulu, ceea ce înseamnă “spaţiu interplanetar, cerul negru în care vedeţi stelele în fiecare noapte”. Cuvântul zulu pentru călătorie în hazard, ca un nomad, este izula.
Atunci puteţi vedea că poporul zulu din Africa de Sud era la curent cu faptul că putem călători prin spaţiu – nu doar traversând cerul ca o pasăre – dar că putem trece prin spaţiu, şi zuluşii pretind că acum multe mii de ani, a sosit, din ceruri, o rasă de oameni care semănau şopârlelor (n. red – reptilienii), oameni care puteau să-şi schimbe forma cum doreau. {i oamenii care şi-au măritat ficele cu un călător (n. red – extraterestru) şi care au dat naştere la o rasă dominantă de regi şi de şefi de triburi, sunt sute de basme, în care o şopârlă femelă a căpătat identitatea unei prinţese umane, a trecut drept ea şi s-a măritat cu un prinţ zulu.
Fiecare şcolar din Africa de Sud este la curent cu povestea unei prinţese numită Khombecansini. Ea trebuia să se căsătorească cu un prinţ frumos numit Kakaka, un nume care vrea să spună “cel care este strălucitor”. Într-o zi în prinţesa a întâlnit o creatură numită Imbulu. {i acest Imbulu era o şopârlă care avea corpul şi membrele unei fiinţe umane, dar avea o coadă lungă. Şi această şopârlă a vorbit prinţesei: “Oh, ce frumoasă sunteţi, dacă aş putea fi ca dvs. Dacă aş putea numai să vă seamăn. Aş putea veni în apropiere de dvs? “ a spus femeia – şopârlă prinţesei. Şi prinţesa i-a spus: “Da, puteţi.”
Şi atunci femeia – şopârlă care era una dintre cele mai mari, a venit în apropiere de fată, a scuipat în ochii fetei şi a început să se schimbe. Adică şopârla a luat deodată o formă umană şi această şopârlă a început să semene din ce în ce mai mult cu fata, cu excepţia cozii sale lungi ascuţite. Şi imediat, într-o explozie neaşteptat de violentă, femeia – şopârlă a imobilizat-o pe prinţesă şi i-a luat toate brăţările şi colierele cât şi fusta şi a îmbrăcat-o. Astfel şopârla a devenit prinţesă.
În prezent existau două femei identice în junglă, femeia – şopârlă cu forma modificată şi femeia originală. Şi femeia – şopârlă a spus femeii originale: “Acum tu eşti sclava mea. Atunci tu mă vei însoţi la căsătorie. Eu voi fi tu şi tu vei fi sclava mea, urmează-mă!” Ea a luat un baston şi s-a apucat să o lovească pe sărmana prinţesă. Şi imediat ea a plecat, însoţită de alte fete care erau domnişoarele de onoare, conform cutumei zuluşe, şi ea a sosit în satul prinţului Kakaka.
Dar, înainte să ajungă în sat trebuia să facă ceva cu coada sa, adică ca femeia cu forma schimbătoare trebuia, într-un mod sau altul să-şi ascundă coada. Deci, ea a forţat-o pe prinţesă să coase un tiv în care şi-a băgat coada şi pe care l-a legat strâns de ea însăşi. Ea semăna acum cu o femeie zulu cu fese foarte mari atrăgătoare, când se vedeau de afară.
Şi imediat, când ea a sosit şi a devenit soţia prinţului, s-a petrecut un lucru straniu în sat. Tot laptele a început să dispară pentru că în fiecare noapte prinţesa cu forme schimbătoare, prinţesa falsă, avea obiceiul de a-şi lăsa liberă coada, pe care o folosea pentru a aspira tot laptele acru, printr-o gaură de la capătul cozii. Şi soacra i-a spus: “Ce se întâmplă? De ce dispare laptele?” Atunci, ea a răspuns: “În prezent, văd, există un imbulu printre noi.”
Soacra, care era o bătrână inteligentă, a spus: “Trebuie săpată o gaură în faţa satului şi trebuie umplută cu lapte.” Şi asta au făcut. Şi apoi, s-a spus tuturor fetelor care veniseră cu falsa prinţesă de a sări peste această groapă. Una după alta, ele au sărit. Şi când cea cu formă schimbătoare a fost forţată, la punctul de săritură, să facă şi ea acelaşi lucru, în momentul în care ea a sărit coada sa lungă a ieşit din tivul fustei sale şi a început să bea cu zgomot laptele cu coada sa, şi luptătorii au ucis-o pe cea cu formă schimbătoare. Şi astfel adevărata prinţesă Khombecansini a devenit soţia regelui Kakaka.
Această poveste are numeroase versiuni. Pretutindeni în Africa de sud, printre numeroase triburi, veţi găsi poveşti despre aceste surprinzătoare creaturi care sunt capabile de a trece de la reptilă la fiinţa umană, şi de la reptilă la orice animal doresc. Şi aceste creaturi există cu adevărat. Nu contează unde veţi merge, pretutindeni în Africa de Sud, de Est, de Vest şi în Centru, veţi găsi că descrierea acestor creaturi este aceeaşi. Chiar printre triburile care niciodată, în tot timpul lungii lor istorii,nu au avut nici cel mai mic contact unul cu altul.
De unde vin aceste creaturi, nu voi pretinde vreodată că ştiu. Dar ele sunt asociate cu anumite stele din cer, şi una dintre aceste stele este un grup important de stele care face parte din Calea Lactee, pe care poporul nostru o numeşte Ingiyab, ceea ce înseamnă “Marele Şarpe”. Şi există o stea roşie, o stea roşiatică, în apropiere de marginea acestui cerc enorm de stele pe care poporul nostru o numeşte Isone Nkanyamba.
Această stea se numeşte Alpha Centauri, în engleză. De ce în peste 500 de triburi din părţile Africii pe care le-am vizitat, toţi descriau creaturi similare? Se pretinde că aceste creaturi se hrănesc cu fiinţele umane, că ele, la un moment dat, l-au provocat pe Dumnezeu – însuşi la război, pentru că ele doreau să stăpânească complet Universul. Şi Dumnezeu le-a dat o bătălie teribilă, le-a învins, le-a rănit şi le-a obligat să se ascundă în oraşele subterane.
Ele se ascund sub pământ în cavităţi profunde, pentru că le este întotdeauna frig. În aceste cavităţi, ni se spune, există focuri enorme care sunt întreţinute în permanenţă de sclavi umani, sclavi ca zombi. {i, se spune deasemenea că aceşti zuswazi, aceşti imbulu, sau oricare ar fi numele pe care îl daţi, nu sunt capabili de a mânca hrană solidă. Fie ei consumă sânge uman, fie absorb această putere: energia care este generată ca fiinţe umane, pe suprafaţa Terrei, le dă puterea să se lupte…
Am întâlnit oameni care au fugit din Rwanda, acum mulţi ani, şi aceşti oameni erau înspăimântaţi de ceea ce era pe cale de a se petrece în ţara lor. Ei spuneau că masacrul provocat de hutu contra tutsi, şi de tutsi contra hutu, este într-adevăr pe cale de a hrăni monştrii care sunt imanujela. Pentru că acestora le place să inhaleze energia care este generată de o multitudine de oameni atunci când sunt înspăimântaţi sau ucişi de alţi oameni.
Dacă studiaţi limbile tuturor naţiunilor africane, veţi găsi în limba poporului nostru cuvinte care sunt similare cuvintelor orientale, din Orientul – Mijlociu, şi chiar amerindiene. Şi cuvântul imanujela înseamnă “Domnul care a venit”. Acest cuvânt pe care nimeni nu-l poate descoperi în Rwanda, la poporul rwandez tutsi şi hutu, este foarte asemănător cu cuvântul evreiesc Emmanuel, care înseamnă “Domnul este cu noi”. Imanujela, “cei care au venit, Domnii care sunt aici.”
Poporul nostru crede că noi, locuitorii acestei Terra, nu suntem cu adevărat stăpânii propriilor noastre vieţi deşi ne fac să credem că suntem. Poporul nostru spune, adică, negrii din toate triburile, toţi cei care sunt iniţiaţi, toţi şamanii pretutindeni în Africa, când ajung să aibă încredere în voi şi vă împărtăşesc cele mai profunde secrete cu voi, ei spun că cu imanujela, există imbulu. Şi există un alt nume sub care aceste creaturi sunt cunoscute. Acest nume este chitauli. Ori acest nume chitauli înseamnă “dictatorii, cei care ne spun legea.” Altfel spus, “cei care ne spun, în secret, ce trebuie să facem”. Acum, se spune că aceşti chitauli ne-au făcut un anume număr de lucruri când au venit pe această planetă.”