Extincţia limbilor, salvarea lor…

În fiecare an, zece limbi din lume încetează de a mai fi vorbite, deci de a trăi. Este vorba de limbi ale unor popoare puţin numeroase, care trăiesc în ţări unde limba oficială le ”înghite” puţin câte puţin.

Astfel jumătate din limbi sunt în pericol. Ele fac parte din ceea ce se numeşte patrimoniul cultural al omenirii pe care UNESCO încearcă să-l protejeze. Pentru a continua să trăiască în lumea modernă, limbile trebuie să se adapteze. Unele popoare inventează un nou cuvânt pentru fiecare nou lucru, altele reclamă dicţionare şi şcoli care să le valorizeze limbile.

Autor picură Carl Schweninger jr. (1854-1903), Conversaţie într-un salon, sursă Dorotheum, Wikipedia.

Trebuie spus că unele ţări bat recorduri. În Papuasia se numără 820 de limbi, în Nigeria peste 500, şi numai în Amazonia braziliană, 140!! Unele limbi rare sunt preţioase, de exemplu cele care ne permit de a şti cu ce semăna primul limbaj uman, apărut acum 50.000.

Principalele limbi vorbite în lume

Bushmen din deşertul Kalahari, în sudul Africii, vorbesc asemenea limbi. Unii cercetători cred că pentru nevoile de vânătoare au păstrat acest tip de silabe, cu click, obţinute lovind diferite moduri limba contra cerului gurii. Nu pare însă un limbaj uman! Astăzi, cultura Bushmen este ameninţată şi limbajele lor, care sunt printre cele mai complexe din lume, ar putea dispărea dacă se va continua să fie forţată de a-şi schimba modul de viaţă.

Maori din Noua Zeelandă se plângeau de a nu mai avea locul lor în dicţionarul kiwi. În mijlocul a 100.000 de cuvinte engleze, se găsesc 600 de cuvinte maori! De exemplu ”ubonza” (genial), ”cuz” (văr), ”waka” (canoe) etc. Sau nume proprii ca cel al lacului Te Rotorma mia Kahumatamomoe, care înainte se numea lacul Rotorua.

Inuiţii din Groelanda trebuie să se adapteze la încălzirea climatică şi consecinţele sale. Dar cum să desemnezi în inuktitut lucruri care sunt noi pentru ei, ca viespi, cucuvele sau tunet? Există numeroase cuvinte pentru zăpadă toate formele sale, dar nu pentru cele enunţate. Ei ne-au dat însă unele cuvinte, ca kayak, anorak sau igloo.

Dacă la şcoală copiii sunt obligaţi de a vorbi, de a citi sau de a scrie într-o altă limbă decât limba lor maternă, o vor uita pe aceasta, şi în câţiva ani, când bătrânii vor fi morţi, ea nu va mai avea niciun locuitor.

Yaghanii din Patagonia, în sudul statului Chile, nu mai avea în viaţă decât două surori, Ursula şi Cristina pe insula Ukika, în apropiere de capul Horn, în mijlocul comunităţii de 80 de indieni. Cum copiii lor nu cunoşteau limba, cele două surori, în pofida vârstei lor avansate, au acceptat de a deveni profesoare la şcoala din sat. Ele sperau că nu este prea târziu şi că dicţionarul yaghan, care data din epoca misionarilor creştini, va deveni cartea prefarată a copiilor.

Yaku din pădurea Mukogodo din Kenya nu sunt mai mult de 12 bătrâni care vorbesc între ei limba lor. Tinerele fete se mărită cu massai şi le vorbesc limba, maa. Ele se lasă seduse de bogăţia trupeşilor massai şi-şi abandonează modul de viaţă tradiţional.

Yaku sunt experţi în recolta mierei şi în fabricarea stupilor. Arborii care poartă aceşti stupi sunt daţi drept moştenire copiilor şi se dau ca zestre tinerelor fete pentru nunta lor, dar asta nu este de ajuns pentru a trăi, mai ales că acum li se interzice de a vâna pentru a se hrăni. Tinerii bărbaţi sunt obligaţi de a merge să trăiască în altă parte, şi această pădure nu mai este locuită decât de bunicii lor.